Bullying la Questfield International College, educația și lipsa răspunderii

Bullyingul în mediul școlar reprezintă o problemă complexă ce necesită intervenții organizate, transparente și documentate. Atunci când un copil este expus unor forme repetate de hărțuire, este esențial ca instituțiile educaționale să răspundă sistematic, să asigure protecția emoțională și să prevină escaladarea fenomenului. În lipsa unor măsuri clare, efectele asupra dezvoltării școlare și psihologice pot fi semnificative, iar responsabilitatea instituțională devine un subiect de interes public.

Bullying la Questfield International College: investigarea unui caz semnalat de hărțuire sistematică și lipsă de măsuri

Investigația redacției s-a concentrat asupra unei situații sesizate în cadrul Școlii Questfield Pipera, unde, conform documentelor și declarațiilor puse la dispoziție, un elev ar fi fost supus, pe o perioadă de peste opt luni, unor comportamente de bullying repetat, incluzând jigniri, stigmatizare medicală și presiuni indirecte asupra familiei. Deși aceste aspecte au fost aduse în mod oficial la cunoștința conducerii școlii și a fondatoarei acesteia, nu există dovezi documentate ale unor măsuri concrete sau răspunsuri scrise care să ateste intervenții eficiente. Mai mult, o afirmație atribuită fondatoarei, Fabiola Hosu, relevă o poziționare care ar putea fi interpretată ca o presiune de retragere a familiei din unitatea de învățământ.

Contextul sesizărilor și lipsa măsurilor documentate

Potrivit corespondenței și relatărilor familiei, situația de bullying a fost semnalată repetat prin comunicări scrise către învățătoarea de clasă, director și fondatoarea școlii, însă răspunsurile oficiale lipsesc. Intervențiile invocate în documente apar limitate la discuții verbale informale, fără procese-verbale, decizii asumate sau planuri de intervenție. Acest fapt indică o gestionare predominant informală, care, conform familiei, a permis escaladarea fenomenului în loc să îl oprească.

Formele comportamentelor agresive și stigmatizarea medicală

În primele săptămâni ale incidentelor, elevul vizat ar fi fost expus zilnic la jigniri directe, umiliri publice și excludere socială, comportamente vizibile în timpul orelor și pauzelor. O particularitate a cazului o constituie utilizarea repetată a unei etichetări medicale cu scop discreditant, care, potrivit specialiștilor consultați, depășește conflictele obișnuite și intră în zona hărțuirii agravate. Folosirea acestei etichete ca instrument de umilire și marginalizare este consemnată în mediul școlar fără dovezi ale unor intervenții ferme din partea instituției.

Presiuni asupra familiei și mesajul atribuit fondatoarei

Familia reclamă faptul că, pe lângă lipsa măsurilor concrete, ar fi resimțit presiuni, directe sau indirecte, pentru a se retrage din școală. O afirmație atribuită fondatoarei Fabiola Hosu, „îți convine, bine; nu-ți convine, ești liber să pleci”, este citată din documentele și relatările furnizate redacției, fără a reprezenta o concluzie asupra intențiilor acesteia, ci ca un indicator al modului în care instituția ar fi răspuns sesizărilor. Această poziționare a fost comunicată verbal, iar școala nu a transmis un punct de vedere oficial în acest sens.

Confidențialitatea și expunerea copilului în mediul școlar

Familia a solicitat în mod repetat, în scris, respectarea confidențialității informațiilor sensibile, avertizând asupra riscurilor divulgării. Documentele analizate nu indică măsuri clare pentru protejarea acestor informații, iar, conform unor relatări, copilul ar fi fost interpelat în mod public în clasă referitor la sesizările făcute. Specialiștii consideră că astfel de situații pot constitui o formă de presiune psihologică instituțională, afectând echilibrul emoțional al copilului.

Gestionarea instituțională și absența trasabilității administrative

• Nu există decizii scrise cu termene și responsabili;
• Lipsesc rapoartele interne și planurile de intervenție formalizate;
• Intervențiile sunt preponderent verbale sau informale;
• Nu sunt documentate sancțiuni sau măsuri de consiliere;
• Nu există monitorizarea formală a situației;
• Nu se respectă cererile familiei privind confidențialitatea;
• Nu se oferă răspunsuri scrise punctuale;
• Se minimalizează gravitatea fenomenului prin încadrări ca „dinamică de grup” sau „problemă de adaptare”.

Aceste aspecte generează o imagine a unei instituții care preferă soluții informale și evită responsabilitatea formală, cu efectul unei normalizări a bullyingului și a stigmatizării medicale.

Raportul psihologic și efectele asupra copilului

Un raport clinic de peste zece pagini, emis de un psiholog recunoscut, confirmă consecințele emoționale grave ale expunerii prelungite la bullying în mediul școlar. Acestea includ anxietate accentuată, retragere socială, refuz școlar și pierderea sentimentului de siguranță. Documentele medicale adaugă o dimensiune obiectivă situației semnalate, evidențiind impactul real al fenomenului ignorat luni de zile.

Reacția instituției și comunicările oficiale ulterioare

Într-un email transmis pe 27 ianuarie 2026 către părinții elevilor, conducerea Questfield International College a redus situațiile semnalate la simple „interacțiuni spontane dintre copii”. Această poziționare contrazice sesizările scrise și documentate, ridicând semne de întrebare privind recunoașterea fenomenului de bullying și sinceritatea demersurilor de clarificare. În plus, după retragerea copiilor, părinții au semnalat contacte telefonice informale către alte școli, în care ar fi fost făcute referiri negative la adresa copiilor, aspecte care, dacă se confirmă, pot afecta dreptul la educație și confidențialitatea.

Invităm părinții care se confruntă cu situații similare să contacteze redacția la [email protected], pentru a contribui la o mai bună înțelegere și documentare a fenomenului.

Concluzii și întrebări rămase deschise

Analiza documentelor și declarațiilor indică o disonanță semnificativă între valorile declarate de Școala Questfield Pipera și modul în care a fost gestionată o situație complexă de bullying și stigmatizare. Lipsa unor măsuri scrise, răspunsuri oficiale și proceduri verificate ridică semne de întrebare privind capacitatea instituției de a asigura un mediu sigur și protector pentru elevi. De asemenea, mesajul verbal atribuit fondatoarei, care pare să încurajeze retragerea familiei, precum și minimalizarea ulterioară a fenomenului, indică o posibilă ruptură între misiunea educațională și practica administrativă.

Fără clarificări oficiale și asumate din partea conducerii, situația rămâne un exemplu semnificativ de provocări în gestionarea bullyingului în învățământul privat din România, accentuând necesitatea unor mecanisme transparente și responsabile în protecția copiilor.

Articol realizat pe baza unei surse publicate inițial pe EkoNews.ro