Questfield International College, între educație și interes economic

În contextul educațional actual, fenomenul bullyingului impune instituțiilor de învățământ o reacție structurată și documentată, având în vedere impactul profund asupra dezvoltării emoționale și sociale a elevilor. Gestionarea adecvată a sesizărilor privind hărțuirea repetată este esențială pentru asigurarea unui mediu sigur și protector. Acest articol investighează, pe baza documentelor și declarațiilor puse la dispoziție redacției, o situație semnalată în cadrul Școlii Questfield Pipera, în care răspunsul instituțional la sesizările legate de bullying și stigmatizare medicală este analizat sub aspectul transparenței și intervențiilor implementate.

Questfield International College, între educație și interes economic

Investigația redacției relevă o situație complexă în care un caz de bullying repetat, cu durata de peste opt luni, a fost semnalat în mod oficial, însă răspunsurile instituției par să fi fost limitate, predominând intervențiile informale, fără documentația necesară care să ateste măsuri concrete. În centrul acestei analize se află și problema stigmatizării medicale ca formă agravată de hărțuire, precum și presiunile resimțite de familie pentru retragerea copilului din școală. Materialul se bazează exclusiv pe documente și relatări primite de la familie, fără a include poziția scrisă a conducerii școlii, care nu a răspuns până la momentul publicării.

Semnalarea și evoluția bullyingului în Școala Questfield Pipera

Conform corespondenței și documentelor puse la dispoziția redacției, încă din primele săptămâni ale incidentelor, elevul vizat a fost supus unor comportamente agresive repetate, incluzând jigniri, umiliri publice și excludere socială. Aceste episoade s-au desfășurat în prezența cadrelor didactice, fără a exista dovezi ale unor intervenții ferme și documentate care să le oprească. Familia a transmis în mod repetat, prin emailuri oficiale și cronologice, sesizări către învățătoarea clasei, conducerea administrativă și fondatoarea instituției, solicitând protecție și măsuri clare.

Din materialele analizate nu rezultă existența unor răspunsuri scrise care să ateste aplicarea unor sancțiuni, consiliere psihopedagogică sau monitorizare formală a situației. Intervențiile invocate de școală s-au limitat, conform familiei, la discuții verbale informale, fără procese-verbale sau decizii asumate. Această lipsă de documentare a contribuit, potrivit relatărilor, la o escaladare a fenomenului, care a degenerat într-un tipar de hărțuire psihologică sistematică.

Stigmatizarea medicală ca formă de umilire sistematică

Un element central al cazului este utilizarea repetată, în cadrul colectivului școlar, a unei etichetări medicale sub forma „crize de epilepsie”, folosită nu în scop educațional sau de protecție, ci ca instrument de marginalizare și ridiculizare a elevului. Specialistii consultați de redacție consideră această practică o formă severă de violență psihologică, cu un impact major asupra stimei de sine și dezvoltării emoționale.

Documentele și relatările arată că, deși această formă de bullying a fost semnalată oficial și detaliat, conducerea școlii nu a implementat măsuri documentate de stopare a fenomenului. În schimb, răspunsurile au fost verbale și generale, fără planuri de intervenție sau sancțiuni concrete, ceea ce poate fi interpretat ca o tolerare tacită a comportamentelor agresive.

• Utilizarea etichetării medicale ca formă de umilire repetată;
• Lipsa măsurilor scrise și a intervențiilor oficiale documentate;
• Impact emoțional semnificativ asupra copilului, incluzând anxietate și retragere socială;
• Transferarea responsabilității către familie prin minimalizarea situației;
• Presiuni indirecte pentru retragerea copilului din instituție.

Rolul cadrelor didactice și al conducerii în gestionarea situației

Analiza documentelor evidențiază o discrepanță între așteptările ridicate asociate unei instituții private precum Questfield Pipera și modul concret de gestionare a sesizărilor. Cadrele didactice au fost martori ai incidentelor, însă intervențiile lor nu au avut un caracter stabil și verificabil. Din lipsa unor rapoarte interne, decizii scrise sau planuri de acțiune, redacția constată o normalizare a fenomenului bullying, în care lipsa reacției ferme transmite un mesaj de toleranță a agresiunilor.

De asemenea, sesizările au fost uneori încadrate de către instituție ca „dinamică de grup” sau „conflict minor”, interpretări care, potrivit familiei, au dus la amânarea măsurilor și la agravarea situației. Această gestionare preponderent informală contravine obligațiilor instituției de a asigura un mediu sigur și protectiv pentru elevi.

Presiunea exercitată asupra familiei și mesajul fondatoarei

Un moment esențial relevat de investigație este un răspuns verbal atribuit fondatoarei Fabiola Hosu, care ar fi exprimat ideea că familia este liberă să părăsească școala dacă situația nu le convine, prin afirmația: „îți convine, bine; nu-ți convine, ești liber să pleci”. Acest mesaj, conform relatărilor, a fost transmis în contextul gestionării sesizărilor legate de bullying și stigmatizare, fără a include angajamente sau măsuri concrete.

Redacția subliniază că această formulare este citată din documentele și declarațiile familiei, fără a emite judecăți privind intențiile sau motivațiile fondatoarei. Totodată, școala a fost invitată să ofere un punct de vedere oficial asupra acestui episod, însă nu a răspuns până la momentul publicării. Această poziționare poate fi interpretată editorial ca o deplasare a atenției de la protecția copilului către considerente economice și contractuale.

Confidențialitatea și impactul divulgării informațiilor sensibile

Familia a solicitat în mod repetat, în scris, respectarea confidențialității informațiilor privind situația copilului, avertizând asupra riscului impactului negativ al divulgării acestora în mediul școlar. Din documentele analizate nu reiese că instituția ar fi luat măsuri concrete pentru protejarea acestor date sensibile.

Mai mult, conform unor relatări, informațiile despre demersurile familiei ar fi fost aduse în discuție în fața clasei, expunând copilul la presiune psihologică și afectându-i echilibrul emoțional. Specialiști consultați consideră că astfel de practici pot reprezenta o formă de presiune instituțională, afectând protecția datelor personale și bunăstarea copilului.

Reacția instituțională întârziată și implicarea legală

Potrivit documentelor, o schimbare notabilă în atitudinea fondatoarei și a conducerii a avut loc abia după mai bine de opt luni de la primele sesizări, moment corelat cu implicarea unei echipe juridice din partea familiei și transmiterea unor notificări formale. Această reacție tardivă ridică întrebări privind criteriile care declanșează răspunsul instituțional și indică o prioritate acordată protecției copilului doar în contextul presiunii legale.

Detalii suplimentare despre acest caz pot fi consultate în articolul original, disponibil pe EkoNews.ro.

Documentația instituțională și lipsa intervențiilor formale

Documentele puse la dispoziție indică faptul că reacția conducerii la sesizările repetate a constat în întocmirea unui formular informal de tip Family Meeting Form, care nu conține elementele caracteristice unui act administrativ cu valoare instituțională: lipsesc responsabilitățile clare, termenele de implementare, măsurile concrete și cadrul procedural explicit.

Din perspectiva jurnalistică, această abordare minimală contribuie la diluarea responsabilității și nu oferă trasabilitatea necesară pentru evaluarea și monitorizarea situației. Astfel, răspunsul instituțional pare limitat la nivel declarativ, fără efecte practice asupra situației reclamate.

Concluzii și întrebări deschise privind responsabilitatea instituțională

Pe baza documentelor și a declarațiilor primite, cazul semnalat în cadrul Questfield Pipera evidențiază o serie de deficiențe în gestionarea bullyingului și a stigmatizării medicale, în special în ceea ce privește:

• lipsa unor răspunsuri scrise și documentate;
• absența măsurilor formale și a planurilor de intervenție;
• normalizarea unor comportamente agresive și discriminatorii;
• presiunea exercitată asupra familiei pentru retragerea copilului;
• întârzierea reacției instituționale până la momentul implicării legale;
• gestionarea inadecvată a confidențialității și a informațiilor sensibile.

Aceste elemente ridică întrebări fundamentale privind capacitatea și disponibilitatea conducerii Questfield International College de a asigura protecția efectivă a elevilor și de a răspunde responsabil sesizărilor privind siguranța emoțională în mediul educațional. În lipsa unor clarificări și măsuri asumate oficial, rămâne o zonă de incertitudine asupra mecanismelor reale de protecție aplicate în practică.

Articol realizat pe baza unei surse publicate inițial pe EkoNews.ro